Dobârlău

Este o comună la poalele vestice ale munţilor Întorsurii, de-a lungul pârâului cu acelaşi nume. Administrativ, de comună aparţin aşezările Mărcuş şi Lunca Mărcuşului. O aşezare izolată în zona mirifică a izvoarelor pârâului amintit este Valea Dobârlăului. Deasupra Mărcuşului, pe panta muntelui Piliske a fost construită mănăstirea. O parte a icoanelor pictate din biserica ortodoxă din Dobârlău pot fi admirate în altar, iar o altă parte în Centrul Eclesiastic de Documentare din Sfântu Gheorghe.

VALEA MĂRCUŞULUI

Aşezământul locuit de români se află la sud-vest de Dobârlău, mai precis între drumul naţional ce duce la Braşov şi apele Tărlungenilor. Este un aşezământ sporadic, ale cărui case au fost ridicate în primul trimestru al secolului al XX-lea.

Satul nu are biserică proprie, enoriaşii ortodocşi merg la Mărcuş să participe la slujba religioasă. În centrul satului se află clădirea şcolii primare cu patru clase precum şi cea a casei de cultură. Populaţia aşezământului practică obiceiul colindatului şi cel al Anului Nou.

VALEA DOBÂRLĂULUI

Satul se aşterne la poalele nordice ale munţilor Întorsurii Buzăului, mai exact în partea superioară a văii pârâului Dobârlău. Aşezământul se înfăţişează ca un stabiliment sporadic tipic. Ocupaţia principală a populaţiei este creşterea de animale şi agricultura, însă pe lângă aceste activităţi mulţi locuitori fac naveta în Braşov.

Din punct de vedere clerical, satul aparţinea de Dobârlău până în anul 1984, când aici s-a format a congregaţie separată. Biserica ortodoxă a satului a fost construită între anii 1977-1979. Dintre tradiţiile populare existente putem aminti colindele de Crăciun şi sărbătoarea Anului Nou.