Biserica Mănăstirii Franciscane Cluj-Napoca

Biserica mănăstirii franciscane a fost construită în centrul vechii cetăţi a Clujului, pe locul primei biserici a oraşului ce a fost ridicată în secolul al XI–lea. Începând cu anul 1390  locaţia a fost oferită ordinului dominican, care, cu sprijinul voievodului Transilvaniei Iancu de Hunedoara, a început ridicarea actualelor clădiri din incinta mănăstirii. Anul 1556 marchează începutul Reformei la Cluj, călugării dominicani sunt alungaţi din oraş iar biserica devine pe rând biserică lutherană, calvină, unitariană . În anul 1693, odată cu instaurarea jurisdicţiei habsburgice asupra Transilvaniei, clădirile ajung în propietatea ordinului iezuit. Biserica este distrusă de un incendiu în anul 1697, bolta gotică distrugându-se definitiv, iar iezuiţii au început ridicarea bisericii de pe strada Universităţii cunoscută azi ca şi Biserica Piariştilor. Între anii 1728-1745 ordinul franciscan începe şi finalizează construcţia actualei biserici în stil baroc. Istoria locaţiei acestei biserici îi conferă un statut unic, fiind locul de cult al tuturor confesiunilor creştine specifice Europei Occidentale. Cele mai importante artefacte religioase din biserică sunt un tablou religios pictat în anul 1730 şi capela funerară a familiei Korniş.  Tabloul religios ce o reprezintă pe Fecioara Maria este o copie fidelă a unui tablou celebru aflat în biserica Santa Maria Maggiore din Roma. Capela funerară a familiei Korniş a fost amenajată al iniţiativa contelui Sigismund Korniş, unul dintre cei mai importanţi aristocraţi din zona Cluj şi guvernator al Transilvaniei între anii 1713 -1731. În această capelă se află un crucifix de dimensiuni impresionante ce poate fi considerat unul din cele mai importante obiecte de artă din Transilvania Medievală. Crucifixul redă fidel detaliile anatomice ale unui om răstignit pe cruce.  

În anul 1948 ordinul franciscan este dizolvat pe teritoriul României, clădirile mănăstririi franciscane devenind până după anul 1990 sediul Liceului de muzică Sigismund Toduţă. Începând cu anul 1990 a început un proces de redare a propietăţilor către ordinul franciscan, în prezent biserica şi clădirile mănăstririi aflându-se în propietatea acestui ordin.