Poarta A 7-A A Cetatii Alba Carolina Alba Iulia

Poarta a VII-a a fost descoperită în timpul lucrărilor recente de restaurare a cetăţii. Aceasta este situată pe latura de nord a fortificaţiei, mai precis pe cea de-a treia linie de apărare. Poarta se prezintă sub forma unui tunel boltit, din caramidă.
Potrivit istoricilor, urmaşii arhitectrului italian, Josif Quadris şi Konrad Wonveiss, au fost cei care au renunţat la utilitatea Porţii a VII-a. Ca atare nu se ştie dacă a fost opera arhitectului italian, întrucât planul său iniţial a suferit mai multe modificări. După 1717, urmaşii arhitectului care a întocmit planul de ridicare a Cetăţii au decis să renunţe la Poarta a VII-a. Practic, au prelungit elementele de fortificare: contragărzile şi urechile ravelinelor, tocmai pentru diminuarea spaţiilor. A fost închisă, însă, cu un zid de mică grosime, care putea fi cu uşurinţă dărâmat în caz de forţă majoră. Ampla lucrare de restaurare a şanţurilor Cetăţii, în valoare de 47,5 milioane de lei, a inclus şi redeschiderea Porţii a VII-a. Practic, a fost spart zidul cu care a fost închisă în urmă cu aproape trei secole.
Poarta era înainte de 1717, locul de ieşire a trupelor austrice în afara zidurilor, pe latura de nord a fortificaţiei, în cazuri de forţă majoră, cum era un atac neaşteptat din partea inamicului. Poarta era un culoar de trecere pentru trupele imperiale, dar şi un spaţiu de depozitare a armamentului”. Scrierile istoricilor arată că zona din apropierea Porţii a VII-a a fost şi locul în care s-au adăpostit românii în timpul Revoluţiei de la 1848-1849.