Peştera Piatra Altarului este considerată printre cele mai frumoase peşteri din România. Este clasificată drept peşteră în clasa de protecţie A, rezervaţie ştiinţifică. Peştera are o dezvoltare de aproximativ 3000 m, pe patru nivele – două fosile, unul activ, unul semi activ- şi o denivelare de 86 m. Două săli ale acestei peşteri, Sala Palatului şi Galeria Paradisului, sunt considerate printre cele mai frumoase din Europa pentru sectoarelor concreţionate care le deţin. Accesul este permis numai pentru cercetare speologică.
Peştera Rece cunoscută şi sub numele de Avenul lui Luci are o dezvoltare de aproximativ 4000 mşi o denivelare de -51m. Descoperirea ei datează din 1984 şi este împărţită în trei sectoare: un sector cu aspect de aven, un sector cu aspect de diaclază şi un sector reprezenat de o galerie activă cu un râu ce ajunge la suprafaţă. În această peşteră a fost descoperit în anul 1985 un depozit de oase de Ursus Speleus, catalogat drept unul din cele mai interesante de pe teritoriul României. Este o peşteră catalogată în clasa de protecţie B, cu un postsifon ce se regăseşte în clasa de protecţie A. Accesul este permis doar pentru cercetarea speologică.
Peştera Poarta Alunului a fost descoperită în anul 1985 şi se află localizată la o altidine de 80 de m pe versantul stâng al Văii Alunului Mic. Este o peşteră de difcultate medie ce se prezintă sub forma unor galerii fosile meadrate puternic, atât în plan vertical cât şi orizontal. Accesul este permis cu acordul şi respectarea normelor stabilite de administraţia Parcului Naţional Apuseni.
Peştera Diaclaza este o arie protejată situată la o altitudine de 90 de m pe versantul drept al Văii Ponorului. Ea este alcătuită din două sectoare. Unul din sectoare are aspect de aven alcătuit din săritori intercalate cu meandre şi strâmtori. Al doilea sector are aspect de diaclază meandrată şi este străbătut de un râu subteran ce iese la suprafaţă prin Izbucul Alunului Mic. Este o peşteră cu grad de dificultate mediu, proţiunile dificile fiind reprezentate de strâmtorile de la intrare. Accesul este permis cu acordul şi respectarea normelor stabilte de administraţia Parcului Naţional Apuseni.
Peştera Ponorul Mare este rezultatul acţiunii debitului râului cu acelaşi nume, aceste ape pierdute parcurgând Peştera Ponorul Mare şi aparând în Peştera Rece.Mare parte a debitului Văii Ponorului se pierde 50 m în aval, în Ponorul Mic. Ceea ce îi conferă un statut unic este faptul că pierderea de ape se realizează în versantul stâng, subtraversează talvegul pentru a se direcţiona spre interiorul versantului stâng. Peştera prezintă un risc de viitură ridicat, are două intrări, iar strâmtorile şi depozitele de aluviuni îi conferă un grad de dificultate sporit. Accesul este permis cu acordul şi respectarea normelor stabilite de administraţia Parcului Naţional Apuseni.