Mihăileni

Mihăileni (în maghiară Csíkszentmihály), mai demult Cic-Sânmihai, este un sat în judeţul Harghita,Transilvania, România. Este reşedinţa comunei Mihăleni. Localitatea Mihăileni este situată în Depresiunea Ciucului, în centrul judeţului Harghita, pe valea Racului, la poalele vestice ale Munţilor Ciucului, pe drumul judeţean 124, Nădejdea- Mihăileni -, la 15 km distanţă de municipiul Miercurea Ciuc. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1333 sub numele de sancerdos de Sancto Michaele, în anul 1539 apare sub denumirea de Zent Mijhal iar în anul 1684 ca Csikszent Mihály. Între anii 1457-1467 a fost construită actuala biserică romano-catolică, pe fundamentul unei biserici mai vechi. Edificiul a suferit de-a lungul timpului mai multe transformări. Din anul 1762 şi până în 1851 satul a făcut parte din Compania a VI-a a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie. Începând cu anul 1876 satul Mihăileni a aparţinut de Comitatul Ciuc din Regatul Ungariei, apartenenţă ce se încheie în anul 1920 odată cu semnarea Trataului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea frontierelor Ungariei cu vecinii săi. În perioada interbelică localitatea aparţine territorial judeţul Ciuc, iar din anul 1968, odată cu desfiinţarea Regiunii Autonome Maghiare, de zona teritorială a judeţului Harghita.

Văcăreşti

Văcăreşti aparţine de parohia Racu. Racu, Satu Nou şi Văcăreşti formează Parohia „Kisasszony”. Capela din Văcăreşti a fost construită în 1711 de către arhidiaconul János Mátyás care s-a născut în Văcăreşti şi a îndeplinit funcţia de canonic la Alba Iulia. În 1982, prin urmare a alianţei şi a muncii perseverente a localnicilor, a fost extinsă într-o biserică modernă, de un stil nou. Aici se află tabloul de altar cu titlul „Schimbarea la faţă a Domnului”, opera pictorului din Miercurea-Ciuc, Beczássy Antal. Rămăşiţele Conacului  Sándor (secolul al 16-lea) sunt menţionate ca aparţinând satului (pe malul pârâului Racu). Ruinele conacului figurează ca rezervaţie arheologică în registrul oficial al Judeţului Harghita.

Nădejdea

La nord de Mihăileni, aproape contopit cu aceasta, se află satul Nădejdea, pe traseul drumului judeţean 124, la 22 km de Miercurea-Ciuc. A fost cel de al patrulea decimal din Mihăileni (decimalul Nădejdea). Denumirea satului este de origine turcească (ayna în limba turcă însemnă oglindă). Însă poate să însemne şi conexiunea cuvintelor maghiare ”alj-nád”, semnificând că se situa la adâncime (adică păpuriş, loc mlăştinos). Capela în stil baroc din Nădejdea, de mărime a unei biserici, împrejmuit cu un gard din piatră, s-a construit în 1846 pe urmele capelei gotice anterioare. Vopseaua cu care a fost acoperită coroana ungară în urma unui ordin al autorităţilor din 1936, a fost îndepărtată în 1940.

Livezi

Satul se află la 25 km de Miercurea-Ciuc, la 13 km de la intersecţia din Racu, la capătul drumului judeţean 124. Este un sat tipic subalpin, cu case dispersate. Satul se situează la cumpăna apelor. Pe teritoriul satului, atingând şi Vârful Livezii, trece calea ferată Siculeni-Ghimeş care a fost dat în folosinţă la 18 octombrie 1897. Din punct de vedere administrativ, Livezi este o aşezare subalpină care aparţine de comuna Mihăileni. Este singurul sat cu o populaţie majoritar românească din ţinutul Ciucului. Cea mai mare parte dintre locuitori sunt angajaţi ai căilor ferate. Formarea satului se datează la începutul secolului al 18-lea când familii de români au fost stabiliţi la marginea satului Mihăileni. Înălţimea Vârfului Livezii, care se află la nord-est de sat, este de 1288 m. Atingând Vârful Bocs, care este mai înalt cu 100 de metri, putem ajunge la Kerekbükk (1405 m), iar de aici la Nascalat (1550 m). Casele aşezării sporadice se află într-un mediu forestier.