Mănăstirea Bisericani Alexandru cel Bun

Mănăstirea Bisericani

Ctitorită în 1498 de călugărul Iosif pe locul unui schit de lemn din vremea lui Alexandru cel Bun şi terminată în 1517 prin grija lui Ştefăniţă Vodă, nepotul lui Ştefan cel Mare. Până să devină mănăstire în secolul al XVII-lea, schitului de piatră al lui Ştefăniţă Vodă i-au adus îmbunătăţiri Petru Rareş, logofătul Dumitraşco Ştefan, Vasile Lupu şi Dimitrie Moruzi.

Ştiaţi că ?

Mănăstirea a ajuns să stăpânească cea mai mare parte a terenurilor de pe cursul mijlociu al Bistriţei şi de pe valea Tarcăului (moşii, păduri, biserici, mori şi păduri). După aplicarea legii secularizării averilor mănăstireşti complexul monahal a fost părăsit între 1880-1885 iar apoi transformat pentru aproximativ 10 ani în penitenciar.
La începutul secolului XX Societatea pentru profilaxia tuberculozei a preluat complexul de clădiri al mănăstirii, renovându-l şi amenajând aici un sanatoriu TBC care funcţionează şi în prezent.
De Mănăstirea Bistriţa ţin schiturile: Brateş, Sf. Ilie (com. Tarcău), Cuviosul Paisie (Bicaz), Doamna, Draga-Cozla, Pietricica (Piatra-Neamţ), Dumbrăvele, Sf. Vasile (com. Bodeşti), Lacul Roşu (com. Bicaz Chei), Peştera (com. Gârcina), Sf. Ana (com. Viişoara), Sf.Apostol Andrei (com. Piatra Şoimului), Sf. Mina.