Mănăstirea Neamţ Vânători

Mănăstirea Neamţ

La 12 Km, nord vest de renumita Cetate a Neamtului, intr-o poiana larg deschisa pe valea rausorului Nemtisor, inconjurata aproape din toate partile de culmi impadurite, este asezata Manastirea Neamt, "Ierusalimul ortodoxiei romane".

Potrivit documentelor, Manastirea Neamt a luat fiinta in veacul al XIV-lea ca organizatie calugareasca ortodoxa; inceputurile ei sunt mult mai vechi, dar cercetatorul nu poate stabili, pe baza izvoarelor istorice cunoscute pana acum, cine a intemeiat aceasta manastire,in ce imprejurari si cand anume. Cel dintai domnitor moldovean care, cum atesta documentele, a daruit Manastirii Neamt sate si mosii este Petru Musat.
Cladirile incintei, asa cum se prezinta ele astazi, dateaza din veacurile XVIII-XIX. Diferite insemnari, din care unele pe piatra, arata ca inainte de veacul al XVIII-lea au existat alte cladiri: o trapeza si cuhnie (bucatarie) zidite de Alexandru Cornea (1540), o clisiarnita zidita de Ilias (1546-1551), chilii si turnuri, inaltate de diferiti domnitori si ierarhi moldoveni, care din cauza unor incendii, unor pradaciuni si unor intamplari dureroase s-au ruinat. O data cu veacul al XVIII-lea, a inceput, prin osardia vietuitorilor manastirii, actiunea de reconstructie si reinnoire.
Arhitectura si bogata plastica decorativa exterioara adauga monumentului o maretie impunatoare. Un soclu, cu doua largiri succesive formeaza postamentul puternic din blocuri mari din piatra de talie, deasupra caruia se inalta peretii ziditi pana la doua treimi din inaltime cu bolovani de rau si piatra mai marunta. De la acest nivel pana la cornisa de piatra de sub streasina, paramentul este lucrat in zidarie de caramida. Pe portiunea aceasta a paramentului sunt doua randuri de ocnite - cele de jos, mai mari, iar cele de sus, mai mici - deasupra carora se desfasoara o bogata friza de ceramica smaltuita, compusa din discuri, romburi si triunghiuri impodobite cu motive vegetale si geometrice. La elementele de policromie ale fatadelor se adauga braiele si pilastri de caramida smaltuita dispuse in campul zidariei, atat in frize care inconjoara monumentul cat si in forma de colonete, precum si picturile in fresca ce se mai pastreaza in unele ocnite. Fatadele absidelor, in partea lor inferioara, sunt decorate cu firide alungite pana la soclu. Cunoscutele contraforturi ale arhitecturii moldovenesti sunt oranduite simetric in jurul monumentului: doua dispuse in unghiurile vestice si cate unul de o parte si de alta in dreptul arcului median al pronaosului, in dreptul incaperii mormintelor si in dreptul proscomidiarului si diaconicului si, in sfarsit, unul mic in axul absidei rasaritene. Ferestrele prin care patrunde lumina in camera mormintelor, naos si altarul bisericii, in decursul timpului, au fost largite si marite, dar cu prilejul lucrarilor de restaurare din 1958-1961 li s-a dat forma originara.